carnaval

Atâtea zâmbete deloc convinse
Atâtea întristări prea dese și proscrise
Atâta negură pe cerul albăstrit
Atâta timp să uit că te-am iubit.

Atâtea sentimente ce mă dor
Atâta-amărăciune de dragul ochilor
Atâta vis ce nu-ncetează când
Încerc să uit de tine prea curând.

Atâta haos în prea multul cânt
Atâta dor zăcut, făr’ de mormânt,
Atâta speranță uitată de vreme
Atâta pustiu și atâtea blesteme.

Atât de naiv e versul ce lesne
Se scrie tot singur chiar dacă nu este
Menit a fi scris de-o inimă frântă
Ci de-un antonim ce noaptea înfruntă.