amintire (2)

Câtă memorie să îngropi în gând,
Câte-amintiri răpuse rând pe rând?
În anotimpuri vechi, ce iar apar
Străine astăzi, neavând habar
De anotimpurile cele de demult
Ce lacrimi multe-au adunat. Ce vânt
ciudat adusu-le-a ‘napoi,
Ce calendar mirat că-i toamnă-n noi?

A nu uita sau poate a uita?
Aceasta-i întrebarea ce deja
Rostită fiind, își află singură răspuns
Când amintirea își e sieși de ajuns.