alter ego

Și umbră peste umbră dacă pui
Ce mai rămâne? Ce-i al omului?
Și ce-i al umbrei sale bunăoară?
E rătăcirea care îl măsoară
Printr-un contur inert și fără carne
Pe care doar lumina poate să îl sfarme?

Dar tot ea-l naște. Și, prin ce favor,
Ce pare de folos, ce-i creator,
E în același timp și tartor, și chirurg
Ce operează oameni până când
Va crește umbra separat de noi
Și-o vom vedea, și ne-om uita înapoi,
Și nu vom mai aduce jertfe multe
Vagilor licăriri din jur, ci vom răspunde
Luminii ce în noi veghează blând
Luminii ce răsare-n oamenii de rând.