Sari la conținut
Oana Monica Nae
← toate textele Narațiuni despre viață

La 96 de ani

24 ianuarie 2026
La 96 de ani

Încă discutăm despre pătrățelele lui Brad Pitt, despre profesorii și colegii ei de la Teatrologie, deveniți nume de aule, în vremea studenției mele, despre balanța talent – muncă, despre bucuria de a fi pe un stadion de atletism, despre cei trei muschetari și despre rețete de cointreau. Neverosimila ei luciditate, la proaspăt împliniții 96 de ani, încă întreținută de lecturi din Agatha Christie, San Antonio și Jules Verne, mă fascinează.

Unele dialoguri, pe lumea asta, sunt cu adevărat niște daruri. Căci aproape un secol de existență filtrează atât de firesc ierarhiile necesităților noastre. Și ale memoriilor pe care le ducem cu noi. Mai stâlcite de timp, mai tocite de ani, mai lipsite de veridicități absolute. Dar cu onestitatea unui adevăr uman profund selectiv, ancorat nu în cronologii exacte, riguroase, demne de manualele de istorie. Ci în emoțiile păstrate viu în povești de demult și în lacrimile care însoțesc aceste povești, la fel de vii și ele, la zeci de ani distanță de când s-au petrecut. Și în tinerețea ochilor care nu știu a îmbătrâni…

La mulți ani, Mya Liontescu!

Încă discutăm despre pătrățelele lui Brad Pitt, despre profesorii și colegii ei de la Teatrologie, deveniți nume de aule, în vremea studenției mele, despre balanța talent – muncă, despre bucuria de a fi pe un stadion de atletism, despre cei trei muschetari și despre rețete de cointreau. Neverosimila ei luciditate, la proaspăt împliniții 96 de ani, încă întreținută de lecturi din Agatha Christie, San Antonio și Jules Verne, mă fascinează.

Unele dialoguri, pe lumea asta, sunt cu adevărat niște daruri. Căci aproape un secol de existență filtrează atât de firesc ierarhiile necesităților noastre. Și ale memoriilor pe care le ducem cu noi. Mai stâlcite de timp, mai tocite de ani, mai lipsite de veridicități absolute. Dar cu onestitatea unui adevăr uman profund selectiv, ancorat nu în cronologii exacte, riguroase, demne de manualele de istorie. Ci în emoțiile păstrate viu în povești de demult și în lacrimile care însoțesc aceste povești, la fel de vii și ele, la zeci de ani distanță de când s-au petrecut. Și în tinerețea ochilor care nu știu a îmbătrâni…

La mulți ani, Mya Liontescu!

✦