Întâlnirile care dau sens

Unul dintre lucrurile pline de sens de care avem parte la școală sunt întâlnirile. Fie ele formale ori informale. Împreună cu colegii mei de la masterul de Psihologia Sportului am organizat în acest an întâlniri cu sportivi, cu antrenori, cu arbitri. Cu tot ce înseamnă experiența concretă de la firul ierbii. Am scris multor oameni, în acest răstimp. Oameni pe care ne-am fi dorit să îi avem alături de noi. Unii ne-au răspuns, alții nu. În luna aprilie i-am scris și lui Mihai Leu, pentru a-l invita la cercul nostru. Nu știam că este bolnav, am aflat abia la câteva zile după ce i-am scris. Între timp, însă, ne răspunsese. Scuzându-se că nu poate veni în perioada următoare, dar promițându-ne o întâlnire pentru toamna care vine. Nu l-am cunoscut niciodată și nu știu ce fel de om era. Dar a face o promisiune unor studenți răsăriți de nicăieri, de pe patul de spital, mi se pare un gest de o mare noblețe. Și de o mare tandrețe.
Eminescu spunea că ”moartea-i un haos, o mare de stele, când viața-i o baltă de vise rebele”. Întrupat acum, poate, în plămadă de stele ori în ceva mai bun decât poate oferi planeta asta, Mihai Leu ne-a lăsat un mesaj de adio. Pe care vă îndemn să-l citiți. Ca orice gând ”de dincolo”, vine cu greutatea eternității:
”Vă las un gând: trăiți cu curaj, cu pasiune și cu inimă. Pentru că tot ce contează, la final, e cât ai iubit și cât ai fost iubit. Și, nu uitați, dacă ați căzut în șanț, uitați-vă la stele. Așa apare speranța.”