Îndemnul

La un anume timp, simt nevoia să ascult acest ”îndemn”. Deși îl port cu mine permanent, mi-e necesară vocea aceasta exterioară, care să pompeze oxigen în ceea ce mi-e glas interior.

E despre libertate și adevăr. Și poate că filiația sacră a ideii că adevărul ne va face liberi e mai ușor de receptat când vine pe un traiect profan.

Multă vreme am crezut într-un adevăr etern și imuabil. Unul și același pentru fiecare dintre noi. Însă mi-am dat seama că nu există adevăr mai mare decât acela al propriei ființe. Al propriei credințe. Mapat pe harta proprie.

Iar aceste hărți, pe care le desenăm fiecare dintre noi – după experiențele, valorile și năzuințele proprii -, puse laolaltă formează un univers plin de adevăruri. La fel de veridice. La fel de autentice. La fel de valabile. Ce ne dau măsura reală a propriei libertăți.

https://www.youtube.com/watch?v=TYR_gNsNnc4