Fă rai din ce ai

Din volumul de experiențe intitulat ”Fă rai din ce ai”
Tocmai am avut un accident de mașină (nu e păcăleală). Sunt bine, sănătoasă, cu mașina un pic avariată, dar fără daune majore. Pentru prima oară în viață, nu sunt eu cea vinovată. Asta e o stare nouă de fapt, căci am mai avut accidente, toate legate de momente cheie ale vieții mele. Și de oameni care mi-au dat universul peste cap, prin apariția lor în viața mea. Însă tocmai ce-am învățat în weekend, la modulul de NLP, că ceea ce se cheamă destin în limbaj cotidian se traduce, în limbaj psihologic, ca inconștient plin de tipare și limbaje deja știute, care ne fac să ne îndreptăm către anumite situații, oameni ori întâmplări. Din varii motive. Nu știu care sunt criteriile propriului inconștient. Așa cum spune Jung , trebuie să facem shift-ul emoțiilor din inconștient în conștient, ca să ne putem regla. Însă până atunci rămânem cu semne multe de întrebare. De ce pleacă oameni din viața noastră? De ce vin alți oameni în viața noastră? De ce repetăm tipare vechi în formule noi? Același permanent ”de ce” care ne împiedică să ființăm real, din cauza infinitei imaterialități pe care căutăm să o conturăm permanent în forme deja știute.
Am râs mult în timp ce am completat hârtiile pentru înțelegerea amiabilă. Și am încercat, pe cât am putut, să fiu cât se poate de empatică cu doamna care m-a lovit. Armeancă, pseudo-vorbitoare de limba engleză, cu un copil mic care o aștepta la școală și cu o mașină abia cumpărată. Nu mi-a păsat câtuși de puțin nici de șocul întâmplării, nici de timpul neplanificat petrecut acolo. Mai degrabă, m-au durut lacrimile ei. Acest limbaj comun care ne face să înțelegem neînțelesul oricăror limitări de natură lingvistică.
Ne-am strâns mâna, ne-am zâmbit și ne-am urat o zi bună. Nu e nimic accidental pe lumea asta. Nici măcar accidentele.
P.S. Înainte de a pleca de la teatru și de a avea accidentul, mi-am adus aminte că mi-am dorit cândva să învăț să cânt la pian. Încă mai am de învățat, dar mă străduiesc.
P.P.S. Mulțumesc, Danuț, pentru filmare! Mulțumesc, Aureliu, pentru că ești cel mai alfa mascul din viața mea!