Experiențe semnificative

Îmi spunea ieri o prietenă că sunt puține experiențele cu adevărat semnificative pe care le putem trăi în viața asta. Într-o buclă repetitivă, în care jucăm roluri similare și predictibile, probabil că nu ne trebuie prea multe degete să contabilizăm ce rămâne și are sens, atunci când tragem linia.

Viața mea e un tumult de evenimente și de stări, în care totul e trăit la paroxism, totul e intens, totul iese din matca unei convenții sociale statuate cândva, demult. Totul mă doare intens, totul mă bucură intens, totul e trăit cu asupra de măsură. Nu știu să ființez altfel și, de cele mai multe ori, nici măcar nu-mi doresc asta.

Însă aș vrea să pot descrie în cuvinte ce înseamnă să cânți la unison, timp de trei ore, alături de 55.000 de oameni. Să cânți, să sari, să te bucuri. Trup și suflet pentru ceva ce transcende câmpul acesta material și perceptibil. Totuși, nu știu cum să o fac. E pur și simplu o experiență care trebuie trăită.