Abateri standard

Nu știu de câte abateri standard de la medie e nevoie ca să poți măsura calitatea unei relații interumane. Prea multe abateri standard fac normalitatea un deziderat îndepărtat. Prea puține, fac relația o banalitate. Sigur că nu poți pune degetul pe ”dealul” gaussian, astfel încât să îți alegi singur geografia propriei realități. Așa că, dragă Dani, pentru că nu știu unde să așezăm cei 15 ani care ne despart, îți doresc și îmi doresc astăzi, de ziua ta, să păstrăm în continuare misterul neelucidat. Cum îți doresc să crești înțelept și matur. Dar nu peste noapte, ca Făt-Frumos. Ci treptat, așa cum ți-ar fi util și necesar, pentru anii mulți de care îți doresc să ai parte. Eu nu prea mă descurc corespunzător în relațiile unu la unu. Mă simt infinit mai în confort în grupuri mari. Însă tu mă ții aproape de tine. Într-un fel al tău, personal, care șterge anii mulți dintre noi. Nu-mi pun problema că eu eram la liceu când tu abia te nășteai. Ca să nu mă deprim, nu din alt motiv. Îmi pun însă problema că, pe la 80 de ani ai mei, tu o să ai doar 65. Și încă o viață înainte de trăit și de iubit.

Îmi sunt destul de străine dorințele unui copil-adolescent de 22 de ani. Le pot intui, dar numai creionând, nu pictând. Așa că îți doresc să umpli contururile imaginației mele înțesate cu tot felul de urări cu conținutul de care tu, mai bine ca oricine, știi că ai nevoie.

La mulți ani, copilule nebun care ești! Te iubesc! Și-ți mulțumesc!