Marea fericire a serii

Nu înțeleg care e marea fericire a serii. Doi candidați profund indezirabili s-au făcut că se fac, iar unul dintre ei i-a luat fața celuilalt. Democratic, desigur. Sigur că a răzbătut răul mai mic, din perspectiva celor care și-au exprimat astăzi un punct de vedere. Dar acest rău mai mic, așa cum pare a fi, „perorează”, în stilu-i molcom și placid, la final de zi, un discurs semi-doct despre o schimbare de care n-a fost capabil timp de cinci ani. Iar celălalt rău, mai mare, visează cai verzi pe pereți, procente fictive și un așa-zis electorat recuperat din te miri ce. Iată, o mare bucurie s-a abătut asupra României.
P.S. Singurul lucru cu adevărat bun de astăzi este prezența considerabilă la vot a celor din diaspora.
P.P.S. L-am votat pe alesul zilei. Cu mult dezgust. Pentru ambii candidați.