Am scris mult. Și anost.

O bună parte din ultimii ani i-am petrecut scriind. Tot felul de nimicuri, de cele mai multe ori. Banalități împăturite în cuvinte frumos formulate. Epistolar. Liric. Cotidian. Am scris, crezând că stăpânesc vorbele, adevărurile, realitățile. Am scris mult. Și anost. Și pătimaș. Și revanșard. Am scris cu nădejde. Și cu credință. Dar nici nădejdea, nici credința, nici dragostea, ca să unificăm triada din epistola adresată Corintenilor, nu pot fi formulate în cuvinte. Imaterialul se conține pe sine. Și atât.
E o lecție pe care mi-am dat-o singură. Tardiv. Dar tot lecție se cheamă că e.