Crema aia cu care se ung oamenii

Intru azi în farmacie să iau o cremă. Nu știam cum se cheamă, dar știam cam ce ar trebui să facă.

– Bună ziua! Aș vrea și eu o cremă din aia cu care se ung oamenii când îi doare ceva. Un fel de Voltaren așa. Doar că pentru cai.

Am zis că nu se prinde din prima, dar părea că au mai trecut și alții ca mine pe-acolo.

– (senină și relaxată) Păi avem două: Eqvagel și Rumakgel.

– (complet luată prin surprindere de multitudinea de opțiuni) Și care e mai bună?

– Păi au cam aceleași ingrediente.

– (derutată în continuare) Da’ se pot da și oamenii cu ea?

– (tot relaxată) Da, sigur. E pe bază de plante. Stați liniștită, că au mai venit și alții cu aceeași problemă.

– (io, vrând să fiu simpatică, gen) Aaa… deci nu sunt herghelii care umblă libere prin cartier…

S-a uitat la mine cu înțelegere. Probabil a mai auzit aceeași glumă proastă de niște zeci de ori.

P.S. Am luat Eqvagel. Suna mai romantic.

P.P.S. Când eram eu mică, Pantelimonu’ petrecea. Acuma, Pantelimonu’ se dă cu alifie pentru cai.