Decalog pentru studentul UNATC-ist

DECALOG PENTRU STUDENTUL UNATC-IST ÎN PRAG DE LICENȚĂ (născut din propria suferință, ce mă încearcă de câteva luni încoace, după cum lesne s-a putut observa)

1. Să nu facem gafe. Dacă totuși le facem, măcar să le dregem. Dacă le-am făcut și nu le mai putem drege, soluția e improvizația ad-hoc.

2. Să ne orientăm în timp și spațiu. Dacă nu știm exact care-i timpul și ce-i cu spațiul, le putem da mai vagi: secolul x (putem încerca și cu mileniul, șansele de eroare sunt mai mici), continentul y (și aici se poate încerca cu emisfera).

3. Să ne uităm la profi semi-doct. Dă bine. Umplem inevitabilele pauze realist-psihologice (niște adânci trăiri estetice, de fapt) cu ceva util.

4. Să nu dureze totuși prea mult schimbul de priviri. Riscurile sunt mari.

5. Să nu zâmbim. S-ar putea crede că ne simțim bine.

6. Să ne îmbrăcăm frumos. Punctăm la impresia artistică. În caz că n-avem la ce altceva să punctăm.

7. Să nu copiem de la colegi. S-ar putea să ni se ceară explicații suplimentare. Pentru că profilor le place maieutica (sadic, știu).

8. Să vorbim surescitați. Și plini de patos. Ca și cum timpul pe care-l mai avem de trăit e prea puțin pentru a spune tot ce știm.

9. Să ne plimbăm agitați pe culoar, înainte de a intra în sala de examen. Părem preocupați și adânciți în tot felul de probleme academice.

10. Să nu vorbim cu niciun prof cu cel puțin trei zile înainte de examen. S-ar putea să avem scăpări în discurs (de genul… aia nu știu, de ăștia nici n-am auzit, cine-i ăla… etc. etc.)