tribut

Recunoștința-i sâmbure uscat
Ce, lepădat pe sol, ba chiar uitat,
Se naște iarăși, mai înalt, mai bun
Trăgându-și seva din ce-a fost antum.

Recunoștința-i sâmbure de soi
Ce, chiar salvat din apele șuvoi,
Se-ntoarce la copacul lângă care
A crescut demn și s-a făcut mai mare.

Recunoștința-i sâmbure cu sânge
Ce, chiar atunci când vremea e a plânge,
Își șterge lacrima și merge bunăoară
La fructul care l-a născut odinioară.