amintire

Bunică dragă, te-am visat aseară
Încărunțită. Și ce caldă primăvară
Dospea din ochii tăi căprui și triști
Din cerurile unde încă mai exiști.

Și-atât de multe aș fi vrut să-ți spun
La ceas de seară și, în loc de rămas bun,
Să fie Harap-Alb ori Prâslea cei cu care
Să adormim. Și vise oarecare
Să ne trezească în plăpânda dimineață
Și să îți dea din nou dreptul la viață
Și să ne bem cafeaua împreună
Iar seara să ne spunem „noapte bună”.

Bunică dragă, ți se cerne chipul
Așa cum nouă ni se cerne timpul
Dar ochii nu se uită niciodată
Nici glasul cu povești ce-au fost odată.