refugiu

Prea bună poezie,
Oamenii știu a plânge
Când pietre tot destramă
Cu tălpile nătânge
Și știu a scrie versuri
În prag nocturn de vis
Când inima-i pierdută
Sub soarele proscris.

Prea bună poezie,
De-ar fi să-mi fie frică
De ochii-aceia negri
Ce mințile despică
La tine m-aș întoarce
Să-mi fii un vers tăcut
Căci sufletu-a-nvățat
Să fie surdo-mut.