poem

Ecou bizar, ce limpede răsuni,
Când multe zile la un loc aduni
Și îți ascuți condeiul, să prefacă iar
În versuri, glasul tău cel mai amar.

Căci timpul care trece nu desparte
Tot ce-i la miazăzi de miazănoapte
Ci doar adaugă, în tolba-i plină
Câteva nopți de dor ce iar închină
Poeme noi, în zi de sărbătoare
În vremuri de negoțuri literare
În veacul când poeții știu a scrie
Povești ciudate-n rime ce sfâșie.