nocturne (2)

Prea plină de viață-i sălbatica lună
Prea plină de vise în noaptea ce-adună
Pleiadă de stele să curme îndată
Nocturna tăcere ce iarăși ne-mbată
Cu versuri născute din ceea ce poate
Să fie o taină șoptită departe
De astrul acesta adesea sfios
Ce-și poartă destinul uneori dureros
Pe ceruri înalte, prea triste și reci
Tot mereu rătăcite pe negre poteci
Căci nu-i timp mereu pentru blânda lumină
Izvorâtă de lună doar de-i noaptea senină.