mama

Ți-aș scrie poeme, bună mamă ce-n zori
Te-ai născut nu o dată, ci de-o mie de ori,
Să mă porți, să m-aduci în lumea ce ieri
Prea săracă ți-a fost. Și-s prea multe poveri
Ce le-ai dus, rând pe rând, pe cărări de demult
Ca s-ajungi azi povață, surghiunind în trecut
Amintiri rătăcite, vise multe ce-s doar
Poezii scâlciate de-un destin ce amar
Te-a purtat până când, într-o clipă de rând,
M-ai născut, croșetând din noianul absurd
De-ntâmplări ce te-au frânt, o poveste ce doar
Un părinte o poate născoci și ce dar
Mi-ai adus, dragă mamă, o viață de om
Uneori adumbrită de-un amar monocrom,
Dar culoarea ce-n tine tot răsare mereu
E de-ajuns pentru mine, prețios curcubeu.