confuzie

Ce primăvară-n toamna cea trecută,
În iarna ce rămâne tot tăcută
De multul viu ce încă ne-mpresoară
De soarele ce nu știe să moară.

Ce frunză vie încă ne-mpăcată
Cu soarta care îi e totuși dată
Să fie stinsă-n toamna cea pustie
Spre a-nvia în iarnă-n poezie

Ce timp ciudat tot vine să doboare
Credințele cele nemuritoare
Și calendarele ce n-au habar
De ce e primăvară, când e iarnă iar…