Scrisoare aniversară

Dragă Andreea,

Ți-am spus ieri că aș vrea să-ți urez o mie de lucruri, dar că am nevoie să-mi așez gândurile, înainte de a ți le spune.

Dacă vor fi momente în viața aceasta când te vei întreba de ce sunt oamenii așa cum sunt, de ce e viața într-un fel sau în altul ori de ce e universul atât de alambicat, îți doresc să ai parte de cineva care să-ți ofere răspunsurile de care vei avea nevoie. Așa cum tu mi le-ai oferit mie, când am avut nevoie.

Dacă vor fi vreodată nori pe cerul tău, îți doresc să ai parte de cineva care să ți-i poată risipi, astfel încât soarele să-și facă și el loc. Așa cum tu mi-ai risipit mie norii. Și cum ai rarefiat torenții mulți care stăteau să mă înece.

Dacă vei cădea vreodată în orice fel de hău existențial, îți doresc să ai parte de mâna aceea întinsă, care să te scoată de acolo. Așa cum mi-ai întins-o tu mie. Când puteai, la fel de bine, să nu o faci.

Poate că ne vom întâlni mult timp de acum înainte. În sălile de sport și în afara lor. Sau poate că nu. Ceea ce știu, cu siguranță, este că am să iau cu mine, oriunde voi fi pe planeta asta, recunoștința multă pe care ți-o port. Și îndemnurile tale. Și umorul tău infinit. Și iscusința gândurilor tale. Și dragul de tine. Și de tot ceea ce ești tu. La mulți ani, draga mea dragă! Să-ți fie zilele așa cum ți-e zâmbetul! Și viața, așa cum ți-e sufletul! Îți mulțumesc! Cu iubire! Și cu fiecare fărâmă care mă compune!